O echipă de la Rowan University din New Jersey, coordonată de Islam Mantawy (inginerie civilă) și Behrad Koohbor (inginerie mecanică), a dezvoltat o metodă care măsoară cum se mișcă și se contractă betonul printat 3D în timp ce e printat și se întărește. Studiul a apărut în revista Experimental Mechanics.
Metoda pornește de la corelarea digitală a imaginilor, care compară fotografiile cu o imagine de referință ca să măsoare deformațiile. Doar că o piesă printată nu are o astfel de referință până nu e gata, așa că echipa face analiza invers: pleacă de la imaginile structurii finalizate și merge înapoi prin mii de cadre surprinse în timpul printării, folosind chiar rugozitatea naturală a betonului ca model de urmărire. Așa se vede cum reacționează straturile de jos la greutatea fiecărui strat nou, chiar din primele momente după ce a fost depus.
De ce contează pentru noi: când printezi fără matrițe, straturile de jos duc tot ce vine peste ele cât sunt încă proaspete. Să poți vedea deformația din primele minute e esențial pentru pereți înalți și subțiri și ca să știi că o secțiune își păstrează forma înainte să pui ultimul strat. E și un pas spre imprimante care își verifică singure munca.